Aclasta face parte din grupa farmacoterapeutică a bifosfonaților. Medicul dumneavoastră v-a prescris Aclasta pentru una din următoarele condiții patologice: osteoporoză, risc crescut de fracturi sau fracturi recente, boala Paget. Aceste situații se asociază cu o accentuare a resorbției osoase. Aclasta are un efect antiresorbtiv fără a afecta remodelarea și mineralizarea osoasă.

Efectele farmacologice ale Aclasta

Aclasta se găsește sub forma farmaceutică de soluție perfuzabilă 5 mg. Fiecare flacon de 100 ml conține 5 mg de acid zoledronic sub formă de monohidrat. Acidul zoledronic aparţine clasei bifosfonaţilor şi are acţiune de inhibare a resorbţiei osoase. Principala ţintă moleculară a acidului zoledronic din osteoclast este enzima farnesil-pirofosfat sintetaza. Durata lungă de acţiune a acidului zoledronic este atribuibilă afinităţii sale mari de legare pentru situs-ul activ al farnesil-pirofosfat sintetazei şi afinităţii sale puternice de legare de mineralele osoase.

Tratamentul cu Aclasta a redus rapid rata turnover-ului osos de la valorile post-menopauzale crescute, cu valoarea minimă pentru markerii de resorbţie observată la 7 zile şi pentru markerii de formare la 12 săptămâni. Ulterior, markerii osoşi s-au stabilizat în intervalul caracteristic de pre-menopauză.

Alte efecte:

1. Aclasta poate scădea semnificativ incidenţa uneia sau mai multor fracturi vertebrale noi în decurs de trei
   ani şi după numai un an de tratament. Pacienţii cu vârste de peste 75 ani prezintă o reducere de până la 60% a riscului de apariţie a fracturilor vertebrale.
2. Aclasta poate diminua riscul de producere a unei fracturi de șold. Rata de producere a fracturilor de şold a fost de 1,44% pentru pacienţii trataţi cu Aclasta, faţă de 2,49% pentru pacienţii trataţi cu placebo.
3. Aclasta poate crește valoarea densității minerale osoase. Studiile recente au demonstrat acest efect în zona coloanei vertebrale lombare, în regiunea șoldului și la nivelul radiusului distal.
4. În cadrul unui studiu de trei ani al osteoporozei, s-a observat că pacienții tratați cu Aclasta au prezentat o scădere în înălţime mai mică cu aproximativ 2,5 mm.

Indicații terapeutice Aclasta

1. Tratamentul osteoporozei la paciente aflate în post-menopauză sau la pacienți adulți cu risc crescut de fracturi inclusiv cazurile cu fractură recentă de șold determinată de un traumatism minor
2. Tratamentul osteoporozei asociat cu terapie sistemică pe termen lung cu glucocorticoizi la paciente aflate în post-menopauză sau la pacienți adulți cu risc crescut de fracturi
3. Tratamentul bolii Paget osoase la adulți.

Contraindicațiile tratamentului cu Aclasta

1. Hipersensibilitate la substanța activă, la bifosfonați sau la excipienți.
2. Hipocalcemie
3. Insuficiență renală cu clearance-ul creatininei sub 35 ml/min.
4. Sarcină și alăptare.

Reacții adverse în tratamentul cu Aclasta

Cea mai importantă reacție adversă este osteonecroza de maxilar inferior. Aceasta apare atât în cazul tratamentului cu acid zoledronic, cât și în cazul tratamentului cu alți bifosfonați: pamidronat, alendronat, risedronat. Se recomandă consultul stomatologic înainte de administrarea intravenoasă a bifosfonaților și încheierea procedurilor dentare înainte de începerea tratamentului cu Aclasta.

Reacții adverse frecvente (afectează 1 din 10 persoane):

1. insuficiența renală severă
2. hipocalcemie, scăderea concentrației de fosfor în sânge
3.  sindrom pseudogripal (febră, frisoane, oboseala, slăbiciune, somnolență, dureri de oase, artralgii, mialgii – nu necesită tratament specific, simptomele se remit în câteva ore sau zile)
4. reacții gastrointestinale: grețuri, vărsături, inapetența, anemie.

Reacții adverse mai puțin frecvente (afectează 1 din 100 de pacienți):

1. Durere la nivelul dinților și maxilarului, tumefieri, leziuni în interiorul cavității bucale, senzația de greutate la nivelul maxilarului, pierderea unui dinte. Riscul major constă în instalarea unei osteonecrozei de maxilar.
2. Bătăi neregulate ale cordului, fibrilație atrială mai ales în cazul pacientelor cu tratament cu acid zoledronic pentru osteoporoză postmenopauză. Nu este bine definită relația dintre aritmii și acidul zoledronic, dar adresați-vă medicului dumneavoastră dacă apar aceste simptome.
3. Reacții alergice severe: afectarea respirației, tumefierea feței, a gâtului
4. Reducerea numărului de celule albe și a plachetelor din sânge
5. Anxietate, tulburări de somn
6. Amețeli, furnicături, amorțeli la nivelul mâinilor și picioarelor, modificări de gust, sensibilitate crescută sau redusă la stimuli, lăcrimare, fotosensibilitate
7. Creșterea sau reducerea tensiunii arteriale
8. Senzație bruscă de frig, leșin, căderi
9. Dificultăți în respirație, tuse, diaree, constipație, durere abdominală, indigestie, inflamații la nivelul cavității bucale, xerostomie
10. Prurit, erupții cutanate, transpirații abundente, crampe musculare
11. Insuficiență renală, hematurie, proteinurie
12. Reducerea concentrației de magneziu sau potasiu din sânge

Reacții adverse rare (afectează 1 din 1000):

1. Sindrom confuzional
2. Fracturi la nivelul osului femur mai ales în cazul pacientelor ce urmează tratament cu acid zoledronic pentru osteoporoză
3. Reducerea numărului de celule sangvine cu instalarea slăbiciunii musculare, a echimozelor și creșterii vulnerabilității la infecții
4. Hiperpotasemie, hipersodemie
5. Reacții alergice severe
6. Boli pulmonare interstițiale.

Reacții adverse foarte rare(afectează 1 din 10000 din pacienți):

1. Hipocalcemie cu dezvoltarea de aritmii, crize convulsive, tetanie
2. Durere la nivelul urechii, secreție din ureche, infecție a urechii prin deteriorarea oaselor de la nivelul urechii.

Supradozaj: modificări ale valorilor de electroliți din plasmă: calciu, fosfor, magneziu, alterarea funcției renale până la instalarea insuficienței renale severe, hipocalcemie.

Interacțiuni medicamentoase

Informați medicul dumneavoastră dacă urmați tratament cu:

1. Aminoglicozide – în combinație cu bifosfonații există riscul instalării hipocalcemiei
2. Talidomida
3. Alte medicamente ce conțin acid zoledronic sau bifosfonați
4. Medicamente antianginoase – riscul dezvoltării osteonecrozei de maxilar

În sarcină și pe parcursul alăptării, se contraindica administrarea de Aclasta.

În cazul pacienților cu activități de tipul: conducere de vehicule și autovehicule sau utilizare de utilaje, se recomandă precauție. Au fost raportate câteva cazuri de somnolență și confuzie.

Doze și mod de administrare  Aclasta

Se recomandă o hidratare corespunzătoare a pacienților înainte de a le administra Aclasta, mai ales în cazul pacienților cu vârste de peste 65 de ani și a celor care urmează tratament cu diuretice. La pacienți cu boală Paget osoasă, se recomandă administrarea Aclasta cu aport adecvat de calciu și vitamina D.

Pentru tratamentul osteoporozei la paciente aflate în post-menopauză sau al osteoporozei la bărbați, doza recomandată este de o singură perfuzie intravenoasă de 5 mg Aclasta anual.

În cazul tratamentului osteoporozei în forma combinată cu terapia sistemică pe termen lung cu glucocorticoizi, se administrează o singură perfuzie intravenoasă de 5 mg Aclasta anual.

Nu se cunoaște foarte bine durata optimă de tratament cu Aclasta în cazul osteoporozei. Astfel, sunt necesare evaluări periodice ale pacienților și restabilirea raportului risc beneficiu.

În cazul pacienților care au suferit recent o fractură de șold cauzată de un traumatism minor, recomandările sunt următoarele: perfuzie cu Aclasta la minimum 2 săptămâni după ameliorarea episodului acut. Înainte de perfuzia cu Aclasta, se preferă administrarea unei doze de încărcare de vitamina D(50000-125000 ui) oral sau intramuscular.

La pacienții cu boală Paget osoasă, doza recomandată de Aclasta este de o singură perfuzie intravenoasă de 5 mg. Ulterior, se poate administra de două ori pe zi un supliment de calciu – cel puțin 500 mg calciu elementar timp de cel puțin 10 zile.

Mod de administrare: intravenos lent printr-o linie de perfuzie separată cu o viteză de perfuzare constantă. Timpul de perfuzare se recomandă a fi de cel puțin 15 minute.

Grupe particulare de pacienți:

1. Pacienți cu insuficiență renală – Aclasta este contraindicată în cazul in care clearance-ul creatininei este sub 35 ml/min.
2. Pacienți cu insuficiență hepatică – nu este necesară modificarea dozelor.
3. Vârstnici(>65 de ani) – nu este necesară ajustarea dozelor.
4. Copii și adolescenți – nu există suficiente date despre administrarea Aclasta la copii și adolescenți.